EcoEcologia si Verdele verde

Acum 11 ani cand m-am decis eu sa studiez ecologia, mesajele promediu le intalneam mai ales in revistele educationale si la intrarea in paduri sau parcuri. Acum totul este eco sau verde, ecologie asmutita sau mieunata de dupa toate gardurile, ecologie rasarind de pe toate drumurile, pana si blogul acesta pe care il citesti acum este al unui ecostudent. Nu m-ar mira sa gasesc scrijelit pe Sfinx: Vasile + Nature = Love sau Cristy [inima] The Planet si varianta cea mai dura I love u Gaia!. (Sper ca n-am dat idei campaniilor de marketing ce sa imprime pe pungi).

Mi-e cam urat sa spun asta si mi-e chiar rusine sa o recunosc insa ecologia vinde. Ecologia vinde taman cand menirea ei e alta. Si intr-o lume idealizata si stilizata infantil de mine in care imi place sa ma afund lenes  si cu o capacitate serios atenuata de a raspunde rational la realitate… ecologia satura. Ecologia te satura frate. Iti umple burta ba chiar si capul,  fara sa fie o povara, iti excita simturile, te scarpina, te plimba, pe maniaci ii duce ca vantul si ca gandul, iti vorbeste, te calmeaza, te integreaza. Asta daca o lasi sa creasca, daca nu esti grobian sau daca nu spargi baloanele de sapun cu care am cladit io fabulatia asta. Nemetaforic zis, ecologia ar trebui sa fie aia care te face sa te saturi cu o salata si nu cu un gratar de la mama lui sau ecologia ar trebui sa-ti dea peste mana cand te repezi la o masina de nu stiu cati cai putere cand ai putea sa te multumesti cu una mai modesta, iti pune piedica cand lasi lumina aprinsa la baie, iti cade peste picior cand vrei sa razi spatiul verde ca sa betonezi si tot ecologia este aceea “travel agency” care nu te trimite sa te inghesui cu restul de mapamond eventual cat mai departate de casa ci sa vezi frumusetea coltului propriu intr-o evadare calaie si nu fierbinte. Pana la momentul in care ecologia te va spala pe dinti imi doresc sa nu-l traiesc pe cel in care ecologia te sterge la ….

Asadar ecologia vinde si ce te faci mai prietene ca nu tot ea te satura?  Eram la un fel de training acum cateva zile cand cineva a spus: “mediul este sexy si va fi intotdeuna sexy, indiferent de conditii” si mi-am dat seama ca in momentul de fata nimic nu este mai adevarat [Si asta nu are absolut nimic de'a face cu faptul ca ma simt mai delicios de imperfecta si mai un pic din fiecare ca niciodata - trebuia s-o spun]. Sunt multi care au dezbatut actuala amploare a fenomenului verde si sunt multi care banuiesc ca sunt sincer mai deranjati ca mine. Acum e bine ca fiecare sa isi stie rolul, sa gandeasca pozitiv si sa isi faca treaba. Problema ar fi ca cei care ecotrancanesc sunt mult mai multi decat cei care trancanesc si stiu meserie care la randul lor sunt mai multi decat cei care trancanesc, stiu meserie si pe deasupra mai pun in practica ce trancanesc. Tot acum cateva zile am fost si la o intalnire a specialistilor pe schimbari climatice din sectorul privat, academic, guvernamental si non guvernametal pentru a discuta pozitia de tara la Copenhaga si am constatat 2 lucruri. Unul e ca nu stiu inca nimic si probabil nici macar un ecotrancanitor nu ma pot considera si 2 chiar si cei care stiu meserie si vor sa puna in practica ce stiu se lovesc de ceilalti. Poate ar trebui ca cei de profesie ecotrancanitori sa pronunte un pic mai rezervat cuvinte gen brand, population target, caci ele duc la consumism iar o societate de consum nu este o societate durabila. In plus amprenta lor de carbon are sanse sa fie strigatoare la cer, ceea ce ar arata in mod prea vadit si nerusinat ca pe ei ecologia nu’i satura. Acum depinde mult si de ce consumam ( am vorbit intr-unul din posturile anterioare de economia functionala bazata pe schimbul de servicii mai mult decat pe cel de bunuri) si mai ales de cum consumam.

Fara indoiala exista si efecte pozitive ale ultrapopularizarii dar din pacate ele se refera in special la forma si nu la fond. Chiar de am considera forma la fel de importanta ca fondul sau daca ne-am gandi ca in timp forma va influenta fondul, pe principiul ca nu’i asa (?) tre’ sa incepem si noi domne’ de undeva (asta ma duce cu gandul la teoria formelor fara fond, la Maiorescu, la Lovinescu de care m-am izbit in liceu) tot ar fi o problema. De timp. Eu as aspira la o impaciure intre cele doua “filozofii” si tendinta internationala cam aceasta ar fi, chiar daca drumul este cumplit de anevoios si unii tind sa muste mai mult din cascaval.

Dupa cateva voluntariate/stagii/internshipuri la ONG-uri, minister si la o organizatie internationala pot spune ca peste tot am intalnit ecologi mai buni sau mai rai , oameni de mediu mai buni sau mai rai. Insa tot in aceleasi locuri sunt cativa oameni cu adevarat dedicati si asta e mult mai mult decat nimic.

Nota: am folosit aici ecologia ca termen generic care inglobeaza protectia naturii, sustenabilitatea, etc. Definitia lui am incercat sa o explic aici.