Fusei la o conferinta pe tema societatii de atentie! hiperconsum (nu de consum) si drumu ei catre fericire. Vorbele auzite apartinand lui Gilles Lipovestky nu m-au impresionat foarte tare, cateva chestii insa extrem de realiste mi-au atras atentia. Si anume lumea nu mai consuma sau nu va mai consuma de nevoie, de nevoia de a se arata, de prestigiu, de kiki, de miki; din vechile motive se pastreaza poate doar individualismul iar alaturi de el, prinde aripi anxietatea de a nu resimti o satisfactie zilnica si cotidiana in fiecare zi. [Bun, unii fericiti ar putea spune ca treaba asta se poate rezolva mult mai simplu si mult mai organic] Lumea consuma ca sa ii creasca moralu pe sleau fie spus, iar asta e tare neplacut sa o stim. Consumam fiindca alergam ca apucatii sa scapam de deprimare si asta ne ocupa tot timpul. Sa ne umplem “nu am timp-ul” cu nitzcavai VID. Furnizorii societatii initial de consum, apoi de superconsum, iar acum vai! de hiperconsum (daca va ganditi ca va urma megaconsumul nu stiu daca merge chiar asa) subestimeaza (dar ce ne facem daca nu’i asa?) individul. Il reduc la dimensiunea sa de animal vorace. Or Omul nu este doar Consumatorul, desi da semne grave ca ar fi asa. Alaturi de visele sale deosebit de materiale probabil zac si niste pasiuni, idealuri necuantificabile si mai ales nemonetare. Dragii mei, urat de desuet dar io am o idee inalta despre om si micimea lui. Dezolata pentru consumatorul rational si perfect ipotetic…De la un moment dat nu am mai fost atenta la ce se zicea in sala. Ma gandeam numa la o piatra de mormant: “Consumator iubit. Iti vom simti lipsa”.

Intre timp imi termin incet incet treaba la stagiu la IEEP si ma pregatesc de o alta conferinta de data aceasta mult mai insemnata, nici nu mai tre sa zic despre ce e vorba ca e pe toate gardurile anuntata, iar apoi Craciunu’ acas, sesiunea…penultima…inca o luna de IEEP…etc, etc

PS: Care era treaba cu fericirea ? Ideea asta e vehiculata mai peste tot la nivel de om sau natie. De la un punct nu mai conteaza cat de mult consumi ca la fel de nefericit vei fi daca ma intelegi…
PPS: prin consumator inteleg consumatorul de astazi de produse, servicii, sex, religie, senzatie, distractie, politica, vanatorul de liniste construita, de turism, destinatii, emisiuni de ora 17, etc…

Cred ca emigrez. N-am zis’o niciodata pana acum caci mereu am fost chitita sa ma intorc dupa terminarea studiilor gandindu-ma sa fac ceva bun cu ele in Sarmisegetusa (de preferinta cu niste bun simt resuscitat). What was I thinking !?! Numai la gandul unei discutii cu cei doi despre politicile de mediu europene, energie regenerabila cade cortina peste mine. Ce sperante sa am io, un ecostudent (si in general tinerii oameni de mediu din Romania care sunt dispusi sa-si suflece manecile pt treaba asta) cu studii si reusite in domeniul mediului din fasha, in fata celor care in cel mai bun caz s-au reprofilat sau in cel mai rau caz habar n’au despre ce e vorba. Macar sa inteleaga ca mediul nu mai este demult un domeniu marginalizat si ca nimeni nu’l mai pune la coada listei iar daca mai ai inca impresia asta, ti’a scapat ceva la modu grav. Nu-mi ramane decat sa manc M&Ms de suparare (punga maxi 400g), eventual sa le separ pe cele rosii si portocalii si sa ma gandesc daca emigrez sau nu.
Si prea multa mizerie domnule, prea multa…

Dupa atatea cursuri de industrii, politici, poluare, management, evaluare, ecological economics, iar s-a aratat soarele. La figurat mai mult decat la propriu caci cerul aici este vesnic gri. Printre cursurile din anul 2 de master nu stiu cum se face ca mi s-a strecurat si un curs de biotehnologii la care am asistat azi prima data. Si desi am ajuns in intarziere si eram cam flescaita dupa goana pe ceas, cand urechile mele au inceput sa desluseasca cuvintele nucleoproteina, hemaglutinina, iar prin fata ochilor mi se perinda ciclul de viata al virusului gripei am prins viata. Un curs unde am stat cu desavarsire cu fruntea descretita, ca si cum m’as intoarce acasa. Atat am avut de spus.

PS: Ar trebui s-o las mai moale cu patetismele astea…poate..

Acum 11 ani cand m-am decis eu sa studiez ecologia, mesajele promediu le intalneam mai ales in revistele educationale si la intrarea in paduri sau parcuri. Acum totul este eco sau verde, ecologie asmutita sau mieunata de dupa toate gardurile, ecologie rasarind de pe toate drumurile, pana si blogul acesta pe care il citesti acum este al unui ecostudent. Nu m-ar mira sa gasesc scrijelit pe Sfinx: Vasile + Nature = Love sau Cristy [inima] The Planet si varianta cea mai dura I love u Gaia!. (Sper ca n-am dat idei campaniilor de marketing ce sa imprime pe pungi).

Mi-e cam urat sa spun asta si mi-e chiar rusine sa o recunosc insa ecologia vinde. Ecologia vinde taman cand menirea ei e alta. Si intr-o lume idealizata si stilizata infantil de mine in care imi place sa ma afund lenes  si cu o capacitate serios atenuata de a raspunde rational la realitate… ecologia satura. Ecologia te satura frate. Iti umple burta ba chiar si capul,  fara sa fie o povara, iti excita simturile, te scarpina, te plimba, pe maniaci ii duce ca vantul si ca gandul, iti vorbeste, te calmeaza, te integreaza. Asta daca o lasi sa creasca, daca nu esti grobian sau daca nu spargi baloanele de sapun cu care am cladit io fabulatia asta. Nemetaforic zis, ecologia ar trebui sa fie aia care te face sa te saturi cu o salata si nu cu un gratar de la mama lui sau ecologia ar trebui sa-ti dea peste mana cand te repezi la o masina de nu stiu cati cai putere cand ai putea sa te multumesti cu una mai modesta, iti pune piedica cand lasi lumina aprinsa la baie, iti cade peste picior cand vrei sa razi spatiul verde ca sa betonezi si tot ecologia este aceea “travel agency” care nu te trimite sa te inghesui cu restul de mapamond eventual cat mai departate de casa ci sa vezi frumusetea coltului propriu intr-o evadare calaie si nu fierbinte. Pana la momentul in care ecologia te va spala pe dinti imi doresc sa nu-l traiesc pe cel in care ecologia te sterge la …. Citeste mai departe…

M-am intors de la cursul de geopolitica (un curs care reuseste sa ma tina treaza in fiecare marti de la 07:30 la 10:00) cu domnul profesor Samuel Furfari, m-am pus la calculator, am dechis mess-ul, mailurile, statisticile de ecostudent, etc, etc. Aveam de gand sa ma apuc de ditamai raportu’ al weekendului trecut cand am avut o practica urata, ploioasa, inamolita, friguroasa in ” les Ardennes belges ” insa evident ceva s-a petrecut.

Blogul pe care eu il citesc cel mai des, pentru ca imi place, e genul meu si pentru ca e mereu link pe mess la el este acesta. Acu’ poate va intrebati si ce’i cu asta. Ei bine postul acesta ! De mai multe ori Petru a tot pomenit de fumat pe blogul lui si de fiecare data am evitat sa scriu vreun comentariu, (unele dintre comentariile deja postate mi-au taiat orice chef si in general fug de confruntari, ups). Apoi mi-am zis ca voi mai scrie si eu pe blog dar mai bine evit subiectul caci ecostudent este un blog despre mediu si pentru mediu, si ca destul pisalogesc toti oamenii cunoscuti si necunoscuti cu subiectu asta si sfarsesc fara argumente total dezarmata, dezamagita si furioasa in fata unui: “Fumez pentru ca imi place”. Citeste mai departe…