Autor: ioanam / Categorie :
mersul esential si sincer
Acum 11 ani cand m-am decis eu sa studiez ecologia, mesajele promediu le intalneam mai ales in revistele educationale si la intrarea in paduri sau parcuri. Acum totul este eco sau verde, ecologie asmutita sau mieunata de dupa toate gardurile, ecologie rasarind de pe toate drumurile, pana si blogul acesta pe care il citesti acum este al unui ecostudent. Nu m-ar mira sa gasesc scrijelit pe Sfinx: Vasile + Nature = Love sau Cristy [inima] The Planet si varianta cea mai dura I love u Gaia!. (Sper ca n-am dat idei campaniilor de marketing ce sa imprime pe pungi).
Mi-e cam urat sa spun asta si mi-e chiar rusine sa o recunosc insa ecologia vinde. Ecologia vinde taman cand menirea ei e alta. Si intr-o lume idealizata si stilizata infantil de mine in care imi place sa ma afund lenes si cu o capacitate serios atenuata de a raspunde rational la realitate… ecologia satura. Ecologia te satura frate. Iti umple burta ba chiar si capul, fara sa fie o povara, iti excita simturile, te scarpina, te plimba, pe maniaci ii duce ca vantul si ca gandul, iti vorbeste, te calmeaza, te integreaza. Asta daca o lasi sa creasca, daca nu esti grobian sau daca nu spargi baloanele de sapun cu care am cladit io fabulatia asta. Nemetaforic zis, ecologia ar trebui sa fie aia care te face sa te saturi cu o salata si nu cu un gratar de la mama lui sau ecologia ar trebui sa-ti dea peste mana cand te repezi la o masina de nu stiu cati cai putere cand ai putea sa te multumesti cu una mai modesta, iti pune piedica cand lasi lumina aprinsa la baie, iti cade peste picior cand vrei sa razi spatiul verde ca sa betonezi si tot ecologia este aceea “travel agency” care nu te trimite sa te inghesui cu restul de mapamond eventual cat mai departate de casa ci sa vezi frumusetea coltului propriu intr-o evadare calaie si nu fierbinte. Pana la momentul in care ecologia te va spala pe dinti imi doresc sa nu-l traiesc pe cel in care ecologia te sterge la …. Citeste mai departe…