Uite ca a imbobocit si Eurenssa 2009. Colegii nostri din Serbia au avut grija sa puna totul la cale. Anul trecut pe vremea asta numai noi stim cum alergam inca cu limba scoasa dupa sponsori. Si uite si mail-ul de rigoare:

Dear Eurenssa people,

We have  finished our we site so you can check the new camping place here:

http://www.eurenssa09.in.rs/

here you will find a lot of informations and aplication form..if you don’t find all the information you need to know or have any questions, please be free to send us an email and we will try to give you the best answer ))
and off course for those who likes Facebook, we have also opened a group called: ” EURENSSA 09/ SERBIA ” so you can find us there also

Well, aplication is now opened
and we are verry pleased to see you this summer in Serbia!!!:))))

Greetings from Belgrade,

Milica
&
Marko
&
Milos
))
–
Eurenssa’09 Serbian Team,
tel: +38162 8 360 390,
+38164 614 8539

Ce sa mai zicem decat ca suntem foarte bucurosi ca au ajuns pana aici (partea cea mai grea a trecut) si succes pe mai departe !

Fusei in sfarsit la expozitia “C’est notre Terre” la care imi tot propun sa ajung de anu’ trecut. Ma asteptam la ceva de genu “descopera si invata”, la un fel de muzeu de stiinte ale naturii hands-on. In schimb pe langa diferitele suporturi didactice am vazut multa arta si idei practice: cum sa speli la masina, cum sa nu iti speli masina in fiecare zi, cum sa iti faci cumparaturile, ce sa comanzi de la restaurant. Artistii au un mod aparte de a face apel la sensibilitatea oamenilor daca ea exista. Pe mine m-a atins cel mai mult proiectia unui film in care 2 parinti cu 2 copii era aratati indreptandu-se grabiti catre ceva fara a ni se arata catre ce anume. Numai stiu titlul da’ io i-as fi zis “Goana dupa nimic”. Citeste mai departe…

Am pedalat la bicicletarosie. Intentie ok, insa nu prea s-a avut cu cine. Nu am putut sa nu observ cum destui dintre cei care au primit o bicicleta rosie se duceau multumiti in treaba lor si nici macar pe bicicleta, ci pe langa desi circulatia era lejera (io aveam impresia dimineata ca gresisem orasul). In fine, sa ne inchipuim ca erau nerabdatori sa invete si acum aveau un motiv serios. La un moment dat le-am dat chiar dreptate caci am asteptat atat sosirea primarului ca sa dea startul, incat imi venea sa imi iau si io bicla (propietate personala) si sa ma car. Citeste mai departe…