S-ar putea incadra cu succes pe lista lucrurilor care ma sacaie zilnic.

Se pare ca din ce in ce mai multe evenimente, (unde mai pui ca unele dintre ele se vor cu tenta ecologista), simt nevoia sa fie insotite obligatoriu de un foc de artificii. Toti stau cu privirea atintita spre cer, ca si cum nimeni nu ar baga de seama aerul care devine din ce in ce mai greu respirabil. Ceea ce ma face sa cred ca tocmai aceste artificii, ar suplini lipsa de culoare, lumina, surpriza din viata privitorilor. Noroc ca pentru aceia care nu pot trai fara roadele pirotehniei, s-au inventat artificii care sunt mai putin daunatoare mediului http://www.ecomagazin.ro/focuri-de-artificii-mai-putin-toxice/.

Este vorba despre celebra punga de plastic. Doar toate celelalte sacose tot la ea se raporteaza cand spun: “I’m not a plastic bag”. Iar cel mai enervant soi de punga de plastic, mi se pare asa cum poate banuiti, cel oferit la minimarket-uri, supermarket-uri, hipermarket-uri, parca in semn de apreciere a clientului. http://www.ecomagazin.ro/din-vara-adio-pungi-de-plastic-gratuite/. Iar nenorocirea este ca aceasta goana a clientului dupa plastic ar putea fi extrapolata la toate produsele ambalate. Morala este: cu cat au mai multe mini, super, hiper ambalaje, cu atat sunt mai valoroase.

Alaturi de atv-uri, pe lista preferintelor mele stau la loc de cinste toate acele mini, super, hiper, ambarcatiuni cu motor, care isi fac nestingherite aparitia pe litoral, si toate acele masini de teren care rasar cu nonsalanta pe versantii muntilor nostri. Call me old-fashioned, da’ aproape mi se par dezgustatoare. http://www.ecomagazin.ro/atv-ul-motorul-care-ne-distruge-natura-si-vacanta/

poze Eurenssa

http://eurenssa.wordpress.com/2008/07/27/the-end/

Fuse si se duse, cum spuse Sorina. Iar acum ca se duse, ce putem spune e ca fuse frumos. Nu usor, dar teribil de frumos. Cu alte cuvinte ne-a iesit cam tot ce ne-am propus. Poate au existat si timpi morti, poate cronologia evenimentelor nu s-a respectat in totalitate, dar esentialul a ramas: prilejul de a ne intalni cu ecostudenti din alte tari, mai mult sau mai putin apropiate noua (pe harta): Croaţia, Danemarca, Grecia, Letonia, Mexic, Olanda, Rusia, Serbia, Slovenia si Turcia.

Dupa Eurenssa am invatat ca nu neaparat banii conteaza (ce ciudat nu-i asa?), ci mai ales oamenii. La final de Eurenssa, se cuvine sa multumim sponsorilor nostri care au avut curajul de a se implica intr-un proiect in care multi s-au temut sa creada (lista completa a sponsorilor se afla pe site-ul Eurenssa).

Pe langa ajutorul venit din partea sponsorilor, Eurenssa nu ar fi fost aceeasi fara urmatorii inculpati pentru bunul mers al lucrurilor: Catalin pentru suportul tehnic absolut indispensabil si ma refer aici la tot ceea ce inseamna electricitate, grupuri sanitare, dus ecologic, hamac, corturi de campanie, etc, etc; Claudiu – bucatarul sef- pentru ajutorul lui de neinlocuit, pentru o mamaliga de neuitat, pentru focurile de tabara de vis, pentru ceaiul din fiecare dimineata si nu numai atat; Mariaki -teologul- pentru toate jocurile, enigmele si dezmortirile de neuroni si oase; in sfarsit Mirela, pentru ca a reusit sa ne invete pe toti sa jucam o hora romaneasca, pentru ca fara ea ne-am fi simtit categoric fara maini si fara picioare, asa cum a a spus Ioana D; ultimul, dar nu cel din urma, este d-nul sofer Costica, alaturi de care ne-am simtit ca o formatie in turneu judetean.

http://www.ecomagazin.ro/eurenssa-2008-2/

Mai sunt 2 zile.

http://www.ecomagazin.ro/eurenssa-2008/

http://eurenssa.wordpress.com

Dip icologi zica-se. Fir-ar sa fie ca nu pot masca slabiciunea asta a mea viermanoasa pentru filozofie. In loc sa recunosc cat de bine face pragmatismul in ecologie, ma innebuneste incurabil potentialul romantic al ei. Iar treaba asta cu valorile, standardele si principiile e atat…dar ataaaat de desueta.

Asadar sa o luam cu inceputul. Am pornit la facultate cu gandul sa protejez mediul inconjurator. Ingrozitor de patetic, pueril, cum vreti sa-i spuneti; idealist in cel mai bun caz. Curand aveam sa descopar ca nu era numai infantil, dar pe deasupra era si fundamental gresit, si ca aveam o perspectiva asupra mediului profund… redusa. De altfel, la fel ca toti cei care se bat cu pumnii in piept atunci cand vorbesc despre apa, aer, sol (si fraier). Toata abordarea asta ingusta si comoda se numeste antropocentrism. Care va sa zica natura deserveste omul; oamenii si proiectele lor sunt si vor fi mereu mai valoroase decat celelalte componente ale lumii.

Daca am fi un pic sinceri cu noi insine, am sti ca natura este valoroasa in sine. Ecosfera in intregime este in primul rand demna de respect (ce cuvant lipsit de “meaning”), inaintea apei, aerului, solului, omului, a animalelor sau a altor organisme vii. Verde-n fata: mediul este unul din putinele lucruri care merita protejat de dragul lui. Adica mediul merita sa fie protejat de dragul mediului. Cealalta varianta, mai realista si care mie nu-mi place cum suna, spune ca este imposibil sa aducem prejudicii naturii, fara sa ne facem rau noua insine. Nu degeaba toti managerii ne invata “Think globally, act locally” iar oamenii de stiinta lanseaza teorii si conceptii precum Teoria Gaia, efectul fluturelui, respectiv holismul.

Pentru a trai convingator conceptul de viata in armonie cu natura, nu poti fii orb sau surd in fata timpului si a firii. Aceasta vine odata cu descifrarea intelesului acestei lumi. De aceea poti vorbi despre „mediu” numai cu un om care intelege mersul lumii.