Cred ca ar avea tot acelasi succes turbat de care se bucura si mersul pe doua roti la noi in capitala.

Inainte sa incep facultatea, eram fidela bicicletei mele si urarilor de suflet ale soferilor binevoitori. Odata cu facultatea, am simtit ca ar fi cazul sa fac o schimbare, si am devenit abonata a RATB-ului. 2 ani si jumatate pot spune ca lucrurile au mers chiar binisor intre noi. Eu ma gandeam la diverse, iar troleul mergea. Desi remarcasem ca timpul petrecut in trafic crescuse aproape exponential fata de inceputurile noastre, m-am prefacut ca acest lucru nu ma afecteaza prea tare. Asta pana cand stationand undeva intre Carol si Armeneasca, soferul a deschis usile. M-am bucurat, caci stiam ca acest lucru nu era permis. Doi oameni au coborat atunci din troleu: eu si soferul. Eu ca sa galopez catre facultate, soferul ca sa se duca la o casa de pariuri. De atunci, situatile de acest gen s-au inmultit. Variau dupa caz viteza galopului meu, si destinatia soferului: casa de pariuri sportive sau chioscul cu sucuri reci. Succesiunea aceasta s-a tot repetat pana intr-o zi, cand mi-am spus ca lucrurile nu mai pot continua asa. Ma hotarasem sa o iau de la bun inceput pe jos.

Nu pot spune ca am scos un timp prea bun de prima data, si ajungeam cam la fel de transpirata. [Sa mai spuna cineva ca sauna ar fi un obicei al tarilor baltice sau nordice. Ce stiu ei ? La noi in pretul unei calatorii, poti avea sansa unei megasaune alaturi de toti prietenii tai]. Singura parte buna era ca evitam unele senzatii nebanuite gen: cum sa levitezi fortat fara sa te aplaude nimeni, cum poti respira fara a-ti dilata cutia toracica sau rationalizarea respiratiei, precum si suprasolicitarea fizica: echilibrul intr-un deget si o mana, contorsionismul la spartani, sau cel mai scurt drum catre stretching-ul de performanta, cu alternativa sa light, sa invatam de la plastilina sau cum sa preiei conturul spatiului dintre scaune.

Nimeni nu spune ca pentru mersul pe jos nu iti trebuie o oarecare conditie fizica, iar pentru cei neantrenati, este chiar recomandat sa se porneasca cu o plimbare de duminica la pas domol. Insa, daca te-ai calit deja gratie regiei autonome de transport si a bucurestenilor neaosi sau mai putin neaosi, lucrurile iti vor parea cu mult mai simple. La proba 100 metri gropi, conteaza mai mult inaltimea sariturii pe verticala si amplitudinea elanului pe orizontala. Abia apoi urmeaza capacitatea de a-ti tine respiratia in preajma unui autovehicul cu gabarit mare stationat invariabil cu motorul pornit, pasul lateral adaugat pentru cazul nefericit in care ai vrea sa depasesti si sa te si strecori abil printre masinile parcate (iata deci, ca o buna mobilitate a trunchiului este un plus), si binenteles, urechea muzicala pentru armonizarea ritmului tau de mers cu loviturile de pickhammer. Nu va descurajati daca nu va reuseste drumul propus. Secretul sta in imbinarea cu maiestrie a portiunilor parcurse pe jos si a altora parcurse cu ajutorul ratb-ului. In acest sens va sfatuiesc sa va dozati efortul pentru cea din urma proba: sprint eficient catre usa intredeschisa a autobuzului. Aici trebuie sa dati absolut tot ce’i mai bun din voi si sa efectuati toate miscarile invatate mai sus la viteza maxima.

Banuiesc ca nu v-am convins absolut deloc sa adoptati mersul pe jos. Eu voi ramane in continuare dependenta de supradoze de noxe si posesoare pasiva de masinuta, pentru ca stiu ca traficul rutier este responsabil pentru circa 70 % din impuritatile aerului bucurestean. In loc sa ne intrebam ce ar putea sa faca altii pentru asta, am putea sa practicam din cand in cand sporturile cele mai extreme cu putinta: supravietuirea fara aer permanent conditionat si lasatul masinii acasa.

Acum o buna bucata de vreme, nici nu mai stiu daca eram la liceu sau nu, am urmarit un film la tv in care eroina principala era sefa de promotie. Mai precis era o scena in care ea isi spunea chiar discursul de final de facultate. Desi pe aceea vreme nici nu-mi trecea prin minte ca voi ajunge si eu in aceeasi postura, am retinut foarte bine 2 cuvinte pe care ea le-a spus. Cele 2 cuvinte erau: GO BACK! De atunci timpul s-a scurs foarte repede pentru mine, iar acum inteleg perfect ce a vrut acel regizor sa transmita.

Pentru ca astazi, nu ma prea gandesc la ce va fi, ci gandul meu zboara enervant de mult in trecut, la tot timpul petrecut impreuna cu tot ceea ce a insemnat aceasta facultate. Parca acum eram catave fete adunate in banci la primul laborator de analitica, apoi eram la primul colocviu la biologie animala. Pe urma se deslusesc din ce in ce mai multe fete vesele si rumene – practica de anul I, iar apoi se face ca suntem in anul II unde povestea o o ia de la capat. Mi-aduc aminte de curbimetru, de laboratoarele de fiziologie, de cum tragea proful de mate de tabla, de cum ne luptam cu nametii din gradina botanica pentru a nu intarzia in mod dramatic la cursul de taxonomie vegetala. In fine, mi-aduc aminte de noi, de cum am fost si cum ne-am transformat, unii mai mult, altii mai putin, de toate prostiile, emotiile si reusitele noastre.

Eu la facultate am invatat despre: glicogenogeneza, vase liberiene, chei pictoriale, deformarea de volum, rasini schimbatoare de ioni, ordinul Marsupialia, mezoderm, orbitali, mantaua superioara, stomate, emfizem pulmonar, transferaze, principiile procesului de invatatmant, aluviosol, potential de repaus, trombina, protrombina, odonate, himenoptere, pompe de Na si K, capsida virala, micobacterii, semidominanta, module trofo dinamice, fisa scolara, plan de lectie, cuartile, intercuartila, coeficient de variatie, segregare, hibridare, meristeme laterale, nutritia protozoarelor, prelevare simplu randomizata, plan de management al unei arii protejate, metode agrofitotehnice de control, audit de mediu, fugacitate, monitoring de tendinte, de validare, factor de bioconcentrare, conservare in-situ, integralitate, afinitate, antroposfera.

Si de aceea, ma credeti sau nu, privind acum inapoi, tot ce imi vine sa spun este ‘Haideti inapoi’. Haideti s’o luam de la capat cu delimitarea ecosistemelor, cu draga, cu bentosul, cu cromatografia, cu titrarea, cu aparatul circulator, cu profilurile de sol, cu ce vreti voi, cu ce v-a placut mai mult si mai mult.

Multumesc tuturor colegilor mei pentru ca mi-au suportat toanele dinaintea examenelor care slava domnului au fost multe, si multumesc profesorilor mei pentru ca au fost exact asa cum mi i-am imaginat eu inca din clasa a 7-a.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/812998/Decarii-Romaniei-ar-vrea-sa-emigreze/

…si a fost bine.

Cu permisiunea autorului, promotia 2004-2008 a sectiei de ecologie, facultatea de biologie, Universitatea Bucuresti.

Am votat.

Mi s-a intamplat in repetate randuri sa vad la tv sau sa primesc articole despre posibilitatile noastre de a ne salva de incalzirea globala. Inafara de acele sfaturi plictisitoare si incomode de care ne-am saturat deja, gen inchide apa cand te speli pe dinti sau foloseste becuri ecologice, oamenii de stiinta, meteorologi, oceanologi, geologi, s-au gandit cot la cot cum sa amelioreze incalzirea globala. Pai sa vedem ce optiuni avem…

Din cate am inteles, am putea sa inaltam niste baloane mai mari pline cu sulf, cam 1,9 milioane de tone sulf in total, pentru a obtine un efect asemanator exploziei unui anumit vulcan Pinatubo, in urma careia s-a inregistrat o scădere a temperaturii în medie cu 0,5 °C dar si reducerea stratului de ozon. O a doua posibilitate ar fi sa acoperim suprafata oceanelor cu materiale reflectante. Cam ce fac unii dintre noi cu parbrizul masinii cand o parcheaza la soare. O alta optiune ar fi sa stimulam cresterea fitoplanctonului din oceane cu particule de fier. La moartea sa, carbonul va fi sechestrat pe fundul marii. Varianta mai “soft” ar fi sa folosim in loc de fier, nutrientii aflati deja in masa apei, prin montarea unor pompe care sa creeze niste curenti verticali artificiali. Aceasta varianta se pare ca ar reduce si din intensitatea uraganelor. Astronomii au alta idee: sa interpuna intre Pamant si soare o retea formata din mici reflectori. Nu ar costa decat vreo 500 bilioane de euro si ar dura cam 30 de ani sa ii montam in spatiu.

Pana atunci nu-ti face griji. Stii tu prea bine ca n-are niciun rost sa iti aduci plase de acasa pentru cumparaturi cand oricum vei primi la casa cate ai nevoie, si e total lipsit de sens, chiar aiurea, sa te deplasezi pe jos cand ai putea atat de bine sa astepti confortabil la stop in scaunul propriei masini. In plus chiar nu e vina ta daca se topesc ghetarii, sunt inundatii in China, dar nu mai sunt spatii verzi in Bucuresti; e vina acelor mari companii petroliere, vina sistemului, vina oamenilor necivilizati; iar lucrurile astea trebuie sa se rezolve intre ei.

Oricum ar fi natura lucreaza pentru tine. Altcineva se va gandi cu siguranta si la treaba asta cu incalzirea globala, ursii polari si tornadele si va gasi o solutie viabila, eficienta si usor de pus in practica astfel incat tu sa nu fii nevoit sa schimbi nimic. Asa ca da aerul (conditionat) mai tare si enjoy…

http://veg-tv.info/Earthlings