Cam acu o saptamana auzeam la Guerrilla [pe care o ascult in fiecare dimineata inainte sa plec la stagiu] ca Romania s-a clasat pe locul 45 din 146 ca performanta de mediu la Forumul Economic Mondial, din Davos. Pozitia neparandu-mi catastrofica mi-a dat de gandit Si taman ce luni la curs (de atunci n’am mai avut timp sa scriu) ni se povesteste despre indexul ESI Environmental Sustainability Index in functie de care se face clasamentul de la Davos. Ceea ce inseamna ca oricat de complex e acest index si chiar daca menirea lui este de a agrega datele de o maniera sau alta, clasamentul nu este chiar asa revelator. Iei alt indice, se schimba topul. Practic acest clasament sugereaza ca tarile bogate (Islanda Suedia, Elvetia, etc) ar fi mai sustenabile decat cele sarace (Mauritania, Angola,etc). De acord ?!…
Indexul ESI are la baza 5 indicatori de ponderi egale care grupeaza 67 de variabile. Se spune ca ar fi prea multi indicatori socio-economici folositi pentru a se calcula acest ESI. Si nu e doar asta. Nu se prea baga in seama indicatorii globali gen contributia la scaderea stocului de peste oceanic, la schimbarile climatice, la micsorarea paturii de ozon. Desigur e imposibil sa ajungi la indicele perfect, probabil iti ia mai multe vieti sa’l construiesti, conditiile se schimba. QED era insa ca nu stam chiar asa binisor. M’am linistit…

Poze din primele 3 zile…

Ajunsei. De la aeroport te intampina cu directiuni pentru participantii COP 15. In avion am stat langa o reprezentanta a Braziliei. Tomorrow I hope to get inside..

Fusei la o conferinta pe tema societatii de atentie! hiperconsum (nu de consum) si drumu ei catre fericire. Vorbele auzite apartinand lui Gilles Lipovestky nu m-au impresionat foarte tare, cateva chestii insa extrem de realiste mi-au atras atentia. Si anume lumea nu mai consuma sau nu va mai consuma de nevoie, de nevoia de a se arata, de prestigiu, de kiki, de miki; din vechile motive se pastreaza poate doar individualismul iar alaturi de el, prinde aripi anxietatea de a nu resimti o satisfactie zilnica si cotidiana in fiecare zi. [Bun, unii fericiti ar putea spune ca treaba asta se poate rezolva mult mai simplu si mult mai organic] Lumea consuma ca sa ii creasca moralu pe sleau fie spus, iar asta e tare neplacut sa o stim. Consumam fiindca alergam ca apucatii sa scapam de deprimare si asta ne ocupa tot timpul. Sa ne umplem “nu am timp-ul” cu nitzcavai VID. Furnizorii societatii initial de consum, apoi de superconsum, iar acum vai! de hiperconsum (daca va ganditi ca va urma megaconsumul nu stiu daca merge chiar asa) subestimeaza (dar ce ne facem daca nu’i asa?) individul. Il reduc la dimensiunea sa de animal vorace. Or Omul nu este doar Consumatorul, desi da semne grave ca ar fi asa. Alaturi de visele sale deosebit de materiale probabil zac si niste pasiuni, idealuri necuantificabile si mai ales nemonetare. Dragii mei, urat de desuet dar io am o idee inalta despre om si micimea lui. Dezolata pentru consumatorul rational si perfect ipotetic…De la un moment dat nu am mai fost atenta la ce se zicea in sala. Ma gandeam numa la o piatra de mormant: “Consumator iubit. Iti vom simti lipsa”.

Intre timp imi termin incet incet treaba la stagiu la IEEP si ma pregatesc de o alta conferinta de data aceasta mult mai insemnata, nici nu mai tre sa zic despre ce e vorba ca e pe toate gardurile anuntata, iar apoi Craciunu’ acas, sesiunea…penultima…inca o luna de IEEP…etc, etc

PS: Care era treaba cu fericirea ? Ideea asta e vehiculata mai peste tot la nivel de om sau natie. De la un punct nu mai conteaza cat de mult consumi ca la fel de nefericit vei fi daca ma intelegi…
PPS: prin consumator inteleg consumatorul de astazi de produse, servicii, sex, religie, senzatie, distractie, politica, vanatorul de liniste construita, de turism, destinatii, emisiuni de ora 17, etc…

Azi la birou am inghetat. S-a facut si foarte frig afara si institutul nu doreste sa incalzeasca din spirit ecologist. M-am convins pe pielea mea. De fapt sunt mai multe kestii: nimeni nu urca cu liftul desi stam la 5; la pranz nimeni nu mananca carne cel mult ton; de lumina in timpul zilei nu’i nevoie caci sunt ferestre mari; foarte multe produse de la Oxfam prin bucatarie; nu se mananca decat fructe de sezon… Daca la inceput ma gandeam ca e si de ochii lumii chestia, azi dupa ce m-am invinetit de frig am inceput sa-i iau in serios. Nu stiu care era temperatura in birou, probabil fix 18 grade, ce stiu este ca sunt friguroasa ce’i drept, ca vesticii astia au cu totu o alta perceptie a frigului dar ca eu nu eram imbracata chiar asa subtire (aveam 2 bluze ce mai: una mai subtire si una mai groasa)… Faza cea mai tare este ca au venit unii de la un fel de revizie sa ne intrebe daca suntem multumiti de instalatie de incalzire si toti au raspuns in cor da. Probabil si clantanitul meu din dinti era interpretat tot ca un da.

Cred ca emigrez. N-am zis’o niciodata pana acum caci mereu am fost chitita sa ma intorc dupa terminarea studiilor gandindu-ma sa fac ceva bun cu ele in Sarmisegetusa (de preferinta cu niste bun simt resuscitat). What was I thinking !?! Numai la gandul unei discutii cu cei doi despre politicile de mediu europene, energie regenerabila cade cortina peste mine. Ce sperante sa am io, un ecostudent (si in general tinerii oameni de mediu din Romania care sunt dispusi sa-si suflece manecile pt treaba asta) cu studii si reusite in domeniul mediului din fasha, in fata celor care in cel mai bun caz s-au reprofilat sau in cel mai rau caz habar n’au despre ce e vorba. Macar sa inteleaga ca mediul nu mai este demult un domeniu marginalizat si ca nimeni nu’l mai pune la coada listei iar daca mai ai inca impresia asta, ti’a scapat ceva la modu grav. Nu-mi ramane decat sa manc M&Ms de suparare (punga maxi 400g), eventual sa le separ pe cele rosii si portocalii si sa ma gandesc daca emigrez sau nu.
Si prea multa mizerie domnule, prea multa…

Statui 2 ore la coada in fata Consulatului roman din Bruxelles ca sa dau si io cu votu’…Inauntru era ok. Erau organizate 2 sectii:una cu 3 cabine si alta cu 6 cabine cred…Banuiesc ca nici ei nu se asteptau la asemenea prezenta. Unii treceau numai cu masina si se minunau. Altii au renuntat de la primele 5 min. Cativa au aplicat metoda neaosa si patentata si s-au bagat din mers. Cand am iesit de acolo coada se mai marise inca un pic
Vot bun!